me, myself & andrei

16 Oct 2007
Scrisoare către generaţia noastră

  • primită ca mass, primul care l-am dat mai departe

Născuți la începutul anilor 60-80, vedem acum în anul 2006 cum casa părinţilor noștri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pași pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultura generală, pentru că asta însemna ceva odată.

Suntem ultima generație care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele şi vânătorii”, “Ţară, ţară! Vrem ostași”, “Prinsea”, “Sticluța cu otravă”,”Pac Pac”, “Hoții şi vardiștii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am făcut petreceri video (închiriam un video şi stăteam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casă) primii care am văzut desene animate color, primii care am renunțat la casete audio şi le-am înlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazați, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Șoimi ai Patriei” şi ultimii “Pioneri”.

La grădinița am învăţat poezii în românește, nu în engleză… Şi am cântat MULŢI ANI TRĂIASCĂ, nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia așteptam să vină şi la noi înghețata Magnum, sau puștile alea absolut superbe de apa.

Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii.

Şi uite un motiv bun să nu mergem la școală.

Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys, şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu știa pașii, dar toți dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba, şi de Queen, cât şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears. Am citit “Licurici”, “Pif”, Cireșarii, şi am băut Cico şi Zmeurata şi ni s-a părut ceva extraordinar când au apărut primele sucuri “de la TEC” fără să ne fie teamă că “au prea multe E-uri”, iar la școală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teama de viruși.

Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.

Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieșim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toți ca să auzim acțiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna după ce le cumpăram şi le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia așteptam la chefuri să jucăm “Fântâniţa”, sau “Flori, fete sau băieți”, sau “Adevăr sau Provocare”, sau orice ne dădea un pretext să “pupăm pe gură” pe cine “iubeam”. Noi suntem cei care încă au mai “cerut prietenia”, care încă roșeam la cuvântul “sex”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie “De cine îţi place?” că ne place de el/ea.

Este uimitor că încă mai suntem în viață, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în mașini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greșeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toți câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ținut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părintii noștri nu au “child-proofed the house”, ne-au trimis să cumpăram bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluție, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai ținem minte emisiunea “Feriți-vă de măgăruş”.

Suntem o generație de învingători, de visători, de “first-timers”..

Daca citești şi ai căzut măcar un pic pe gânduri, ești de-al nostru!


Andrei