me, myself & andrei

04 Jun 2008
Mític = mitíc

The title is a little joke around the way Romanians from Trasilvania (Ardeal) nickname the Bucharest people. While the first word, with the accent on the first syllable, means mythical, the later has a connotation of small, rude and disgraceful. Anyone knows the origin?! I’d assume the origin is still mythical but in an ironic way, related to the myths that were spread from Bucharest. It actually comes from [wiki:ro:Mitică], a play written by [wiki:ro:Ion_Luca_Caragiale Ion Luca Caragiale] that basically describes the Bucharest individual.
  • Mitică… şi mai cum?

  • E destul atâta: Mitică - de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine. Fireşte că trebuie să-l cunoaştem: îl întâlnim atât de des - în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus - în fine pretutindeni.

Mitică este bucureşteanul par excellence. Şi fiindcă Bucureştii sunt un mic Paris, şi Mitică, se-nţelege, este un mic parizian.

El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv.

Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieţii găseşte un cuvânt de spirit la moment, şi pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat şi plăcut în societate.

Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască.

Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare.

[wiki:ro:Mitică|Mitică (Ion Luca Caragiale)]

But coming back to present times, the myths that Bucharest people digest and enjoy are incredible.

After the 1st round of local elections, the best and probably the worst contender are going in the 2nd round for the Mayorship of Bucharest’s Municipality.

I say “the worst” on the simple ground that [wiki:en:Sorin_Oprescu Sorin Oprescu] is the old guy that pimps reality. He’s the one that when you’re down finds the resources to give you some booze, some low-level jokes, some chicks and to send you to bed as if you were a newly born child. He a true brainwasher for the underdeveloped minds of communist Romania.

But *miticul *(the “mitíc”)** doesn’t care about facts. He believes in myths. They adore myths and they spread the myths. No wonder some Romanians go abroad and they don’t know who they are. Because in a culture where your myths are not appreciated nor understood, and when all you have is myths.. you start to wonder: who am I?

So here we go. Oprescu asks “Do you want a highway over Bucharest? I will do it!” and the amazed mythicals think “Wow! What a great myth! Hurrey! Hip-hip-hurrey for Oprescu”. And Oprescu asks “What about two highways?” and the herd goes “Baa-Baa”. And Oprescu says “I’m independent! I can do everything on my own, without the damn parties!” and the Bucharest people go so high, so speechless, so “I vote for him!”.

I’m speechless too, but I wouldn’t vote for this joker. Then again.. I’m not mitíc.

Sorin Oprescu

Cele 30 de procente obținute de independent rezultă dintr-un reușit furt de încredere. Oprescu n-a câștigat votul alegătorilor, l-a obținut prin înșelăciune. Candidatura sa stă, cap-coadă, sub semnul fraudei. De la listele cu semnături mistificate grosolan până la discurs - o capodopera de minciuni spectaculoase, o colecție de insulte la inteligența medie - doctorul Oprescu operează magistral cu falsuri legale, morale și de logică elementară.

Doctor în fraude (Dan Tapalagă)

-

“Dar electoratul v-a dezamăgit?”, întreabă reporterul. Răspuns: “Nu, nu-mi permit să spun aşa ceva, şi nici să trag electoratul la răspundere. Un pic de amărăciune însă există. Mi-aş fi dorit să fi ieşit cel puţin cu 10% mai mulţi la vot în sectorul 3 decât în celelalte sectoare…”.

Intervievatul din dialogul de mai sus este Liviu Negoiţă, cel mai performant om pe care l-a avut administraţia Capitalei în ultimii optsprezece ani. Şi totuşi, pe principiul nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, bucureştenii din sectorul lui Negoiţă au preferat să facă orice altceva decât să voteze pe 1 iunie. În sectorul 3 n-a fost valabilă lehamitea alegătorilor care să-i facă să declare scârbiţi, între două beri, că n-au cu cine, dar a funcţionat perfect plictisul conturat în jurul ideii “dă-l în mă-sa, că oricum iese”.

Miticii și votul (Robert Turcescu)


Andrei